"[...]
M-am uitat in ochii lui, si deodata am inteles ca totul era la fel de nou pt el cum era si pt mine.Oricat de multi ani de experienta profunda avea, si pt el era dificl,Gandul acesta m-a incurajat.
-Mi-e teama...pt ca,ei bine, din motive obiective, nu pot sa fiu cu tine.Si mi-e teama pt ca imi doresc sa fiu cu tine mai mult decat ar trebui.
Ma uitam in jos la mainile lui in timp ce vorbeam.Imi era greu sa spun asta cu voce tare.
-Da, recunoscu el incet.Chiar ai de ce sa iti fie teama.Sa vrei sa fii cu mine.Asta nu e spre binele tau.
M-am incruntat.
-Ar fi trebuit sa fi plecat cu mult timp in urma, ofta el.Ar trebui sa plec chiar acum.Dar nu stiu daca pot.
-Nu vreau sa pleci, am murmurat eu patetic, uitandu-ma in jos din nou.
-Tocmai de aceea ar trebui sa plec.Dar nu-ti face griji.In esenta, sunt o creatura egoista.Tanjesc prea mult dupa compania ta ca sa fac ceea ce trebuie.
-Ma bucur.
-Nu te bucura!
[...]
-Nu numai dupa compania ta tanjesc!Sa nu uiti asta niciodata.Niciodata sa nu uiti ca sunt mult mai periculos pt tine decat pt oricine altcineva.
[...]
-Vezi tu,fiecare persoana miroase diferit,are alta esenta.Daca inchizi un alcoolic intr-o camera plina cu bere rasuflata, o va bea cu placere.Dar ar putea rezista, daca isi doreste asta, daca e un alcoolic pe cale de vindecare.Acum sa spunem ca pui in camera aceea un pahar cu un brandy vechi de 100 de ani, cel mai rar si mai fin coniac, si umpli camera cu aroma lui calda, cum crezi ca ar reactiona atunci?
Am stat in tacere, privindu-ne in ochi, incercand sa ne citim gandurile.El rupse tacerea primul.
-Poate ca asta nu e comparatia ideala.Poate ar fi prea usor sa refuze coniacul.Poate ar fi trebuit sa transform alcoolicul nostru intrun dependent de heroina mai bine.
-Deci, ce spui este ca eu sunt macra ta de heroina?l-am tachinat, incercand sa mai inveselesc atmosfere.
Edward zambi repede, parand sa aprecieze efortul meu.
-Da, tu esti exact marca mea de heroina.
[...]
-Probabil ai crezut ca eram posedat.
-Nu intelegeam de ce.Cum puteai sa ma urasti atat de repede...
-Pentru mine, era ca si cum ar fi iesit un fel de demon din iadul meu personal cu scopul de a ma distruge.Aroma emanata de pielea ta...Am crezut ca o sa ma innebuneasca in ziua aceea.Intr-o singura ora, m-am gandit la o suta de moduri de a te ademeni sa iesi din sala cu mine, sa fim singuri.SI am luptat impotriva fiecaruia, gandindu-ma la familia mea, la ce le-as putea face.Trebuia sa fug, sa ma indepartez inainte sa rostesc cuvintele care te-ar fi facut sa ma urmezi...
[...]
-Eram ingrozit.Nu-mi venea sa cred ca ii pusesem pe toti in pericol pana la urma, ca m-am abandonat in mainile tale- tu, dintre toti oamenii.
[...]
-Bella, [...] tu esti acum cel mai important lucru pt mine.Cel mai important dintre toate.
[...]
-Tu stii deja ce simt eu, bineinteles, am spus intr-un final.SUnt aici...ceea ce inseamna in mare ca mai degraba as muri decat sa nu fiu cu tine.
[...]
-Nu te misca, sopti el, de parca nu inghetasem oricum deja.
Incet, fara sa isi ia ochii de la mine, se apleaca.Apoi, brusc, dar foarte bland, isi aseaza obrazul rece in scobitura de la baza gatului meu.Eram incapabila sa ma misc, chiar daca as fi vrut s-o fac.
[...]"