"[...]
In timp ce ma holbam la fata lui frumoasa, mi-am dat seama dintr-odata ca eram in bratele lui Edward si ca in momentul acesta nu eram pe punctul de a fi ucisi.
-Vai, Edward, am strigat eu, suspinad din nou.Era ca o reactie asa de stupida!Lacrimile erau prea dese ca sa ii mai vad fata si asta era cumplit.Nu aveam timp decat pana la apusul soarelui- ca intr-o poveste, cu termene limita care pun capat magiei.
-Ce s-a mai intamplat? intreaba el, inca nelinistit, mangaindu-mi spatele cu atingeri delicate.
Mi-am pus bratele in jurul gatului lui- cel mai rau lucru la care ma puteam astepta din partea lui era ma sa ma respinga- si l-am imbratisat si mai mult.
-E atat de urat din partea mea sa fiu fericita acum? l-am intrebat.
Nu m-a respins.M-a tras si mai tare la pieptul lui rcee ca gheata, atat de strans incat imi era greu sa respir.
-Stiu exact la ce te referi, sopti el.Dar avem multe motive pt ca sa fim fericiti, sopti el.In primul rans, suntem in viata.
-Da, am fost eu de acord.E un motiv serios.
-Si suntem impreuna, sopti el.Respiratia ii era atat de dulce incat ma ametea.
Am dat din cap afirmativ, incredintata insa ca pt el lucrul acesta nu era atat de important cat era pt mine.
-Si cu ceva noroc vom fi in viata si maine.
-Sa speram, am spus eu nelinistita.
[...]"